Ana
Nu'i asa ca e ciudat caand realizezi ca oameni ce odata faceau parte din viata ta de zi cu zi ajung niste complet straini? Nu-i asa ca e ciudat cand ii întalnesti peste ani, sa le stii fiecare rid de pe fata, fiecare strălucire a ochilor, fiecare grimasă a fetei si totusi per ansamblu sa ai impresia ca nu i'ai mai văzut niciodată pana atunci?
Nu'i aaa ca e ciudat sa revezi locuri atat de bine stiute si totusi sa'ti fie necunoscute? Sa trezesti amintiri fierbinti sau dureroase dar să nu fii capabil a le plasa acolo cu ochii deschisi?
Nu'i asa că e ciudat sa vorbesti cu oamenii dupamult timp si ss realizezi ca vietile lor au continuat si fara tine? Ca au crescut, ca s'au schimbat, că au evoluat pana la stadiul in care ti'au devenit straini in vorbe, gandire si principii?
Nu'i asa ca e ciudat cand realizezi ca timpul isi lasa amprenta peste tot ce inseamnă realitate si n'ai nici o putere in fata lui?
Mi'as pierde prea multă energie incercând sa inţeleg... cred ca intre timp a'ncetat sa'mi pese.
Si totusi, Nu'i asa ?
Banners Area
Se mai citeste...
Mai scriu si eu
Lumea zice
je!
PR!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
"Nu'i asa ca e ciudat cand realizezi ca timpul isi lasa amprenta peste tot ce inseamnă realitate si n'ai nici o putere in fata lui?"
Cateodata isi lasa amprenta, iar altadata trece, trece, iarasi trece, dar totusi, nu se intampla nimic, suferinta nu dispare, timpul multe nu poate sa stearga . Nu`i asa ?
Da' nu-i asa ca e si foarte misto sa-ti redescoperi prietenii si locurile demult uitate? Sa vezi cum s-au reinventat in timp?
Nu-mi raspunde, stiu ca asa e. Doar vroiai sa-ti spuna cineva :))
ba este foarte ciudat si uneori trist. mai ales atunci cand stii ca respectivele persoane au insemnat lumea pentru tine(si invers) si acum...sunt...total strangers...
dar uneori e si frumos,pentru ca ii redescoperi...cu conditia ca si ei sa te descopere pe tine..
Trimiteți un comentariu